Da, sunt momente în care te bucuri când cineva dispare. Mai ales dacă el, Mişu stătea de zeci de ore mort pe trotuar. Mişu! Cel mai bun prieten al omului, răpus de o bară de protecţie condusă imbecil de un şofer pus pe cascadorii ! Era sâmbătă înainte de asfinţit. Acum e luni seara şi uite că Mişu a dispărut. În sfârşit! Asta după ce duminică a stat mort, nemişcat, inert, în mijlocul trotuarului. Luni dimineaţă era tot acolo. Nu a fost bagat în seamă nici măcar de excelenţele sale plătite să ne scape de resturile societăţii, care au trecut pe stradă fix la orele dimineţii. Mişu deja intrase la categoria resturi. Tot degeaba! Mişu este parte din mediul nostru! Luni seara, vin într-un târziu acasă. Mişu nu mai este... Mister! Cine l-a luat pe Mişu? Mişu! Câinele Mişu! Cel mai lovit dintre câinii care au trecut prin Capitala Culturală? Totuşi, dacă îl vedeţi pe Mişu, să îi spuneţi că am văzut cum dobitocul de la volan nu a frânat! Că mai avea ceva zile din timpul lui de câine! Şi să nu fie foarte supărat. Mai bine mort decât o viaţă de câine! Adio Mişu, adio!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu